Copilăria este o perioadă importantă în viața noastră, care ne influențează personalitatea și comportamentul pe termen lung.
Îmi vine cel mai greu să scriu despre mine, n-am făcut-o niciodată și cred că acum e momentul. De ce cineva ar citi ceea ce scriu, dacă nu m-ar cunoaște cât de cât?! Unul dintre motivele pentru care am reluat acest blog este experiența adunată, despre care voi scrie mai multe. Dificultatea de a vorbi despre mine are mai multe rădăcini, însă le-am depășit parțial. Poate voi desfășura într-un articol dedicat acestui subiect.
“Veșnicia s-a născut la sat” susținea regretatul Lucian Blaga, și atunci când, la școală fiind, am citit pentru prima dată ceea ce a scris el, nu am înțeles prea bine ce a vrut să spună. M-am născut și eu la sat, dar niciodată nu am simțit acea veșnicie despre care vorbea Blaga. Uneori, ba chiar mai des decât mi-ar fi plăcut, mi se părea că viața la țară poate fi plictisitoare, pentru că nu ai libertatea deplină de a face tot ce vrei și pentru că ai multe responsabilități. Îmi amintesc de copiii din oraș care veneau să-și petreacă vacanțele la bunei lor și cât de liberi erau aceștia, neavând nimic de făcut în afară de a se juca și a fi răsfățați de bunici. Regret că nu am avut ocazia să-mi cunosc bunicii, dar din copilărie îmi amintesc cât de mult îmi plăcea să fiu cu puișorii, boboceii, rățuștele și alte animăluțe pufoase și drăguțe de pe șes. Zilele petrecute la sat erau pline de activități: puteam să urmărim desene animate doar în weekend, și nu mai mult de 20-30 de minute, pentru că aveam o listă întreagă de sarcini pentru ziua respectivă. Trebuia să măturăm, să adunăm iarbă pentru păsări, să curățim cuștile iepurașilor, să le aducem mâncare și apă porcușorilor și să adunăm ouăle de la găini, altfel se stricau, și toate acestea erau doar o mică parte din rutina zilnică. Spre seară, părinții dădeau focul la plită pentru a găti cina sau pentru a ne încălzi apa pentru baia de seară, apoi ne adunam și mâncam la masă împreună. Abia acum, când am și eu un copil mic, citind despre diferite metode de educație, înțeleg că copilăria mea la sat a fost asemănătoare cu metoda Montessori de educație. Privind în trecut, realizez că acele experiențe m-au ajutat să mă formez ca profesionist și să devin cine sunt azi. În copilărie, mereu eram competitiv și doream să fiu primul, dar niciodată nu am fost răutăcios și n-am făcut rău cuiva. Îmi amintesc că am avut un conflict cu un băiat, nu mai țin minte despre ce a fost, și după atât de mult timp mă mustra conștiința, dar nu știam tare ce este aceasta, pe atunci. Însă înțelegeam că există o voce interioară puternică care separă clar binele de rău și eu alegeam mereu binele. Eram entuziasmat să mă ocup de mai multe lucruri simultan și să fiu responsabil, ceea ce înseamnă că eram curios și dornic să învăț lucruri noi.
Privind în trecut, îmi aduc aminte de copilăria mea și de toate peripețiile prin care am trecut. Adesea mă întreb cum am reușit să cresc fără traume și cu suficiente cunoștințe pentru a mă descurca în viață. Înțeleg că natura și instinctele știu ce fac și că este important să ne ascultăm busola interioară, deoarece ea ne sugerează mereu care este următorul pas pentru a avansa și a deveni cea mai bună versiune a noastră.
Mereu am vrut să plec din sat și să mă regăsesc undeva unde este mai bine, și am făcut acest lucru, deoarece nu am fost născuți să rămânem la casa părintească, dar să ne întoarcem la ea, pentru a savura timpul petrecut cu părinții și amintirile noastre. Nu suntem copaci, suntem născuți exploratori și vânători, cu potențialul de a rezolva probleme și de a face această lume mai bună. Cel puțin așa suntem născuți, dar undeva pe drum ne pierdem conexiunea cu busola noastră interioară, care ne ghidează, și ne lăsăm duși de val, deoarece este mai simplu. Schimbarea poate veni voluntar și atunci ne pregătim pentru ea, sau poate fi bruscă și ne obligă să ne adaptăm. Vă recomand să începeți să vă pregătiți pentru schimbare și să aveți întotdeauna un plan la îndemână. Măcar să știți ce veți face mâine sau săptămâna aceasta. Pentru a vă ajuta să vă regăsiți busola interioară, vă recomand câteva teste de personalitate, care m-au ajutat pe mine să mă înțeleg mai bine și să apreciez în ce direcție să mă dezvolt mai departe.
Resurse teste de personalitate:
16 Personalities – gratuit
UnderstandMyself.com – costă $9.95, este cel mai corect și detaliat test pe care l-am făcut, plus există varianta de a-l face împreună cu partenerul de viață.
Fiecare dintre noi are un potențial uriaș de a trăi o viață plină de realizări și împliniri, iar ascultarea busolei interioare ne poate ghida către această direcție. În ciuda provocărilor și schimbărilor cu care ne confruntăm, avem capacitatea de a ne adapta și de a ne dezvolta continuu. Cu ajutorul testelor de personalitate și a altor resurse, putem înțelege mai bine cine suntem și ce ne motivează, pentru a ne îndrepta către un traseu care să ne aducă satisfacție și fericire. Haideți să încercăm mereu să fim cea mai bună versiune a noastră și să ne urmăm visurile cu încredere și determinare.
*Abonează-te la canalul de Telegram pentru a fi la curent cu ultimele articole și a te alătura discuției.
Leave a Reply